În cazul încălzirii bazinelor de înot în aer liber, oferta de radiații solare și cererea se suprapun perfect, căci bazinele de înot în aer liber funcționează de obicei doar in semestrul de vară. încălzirea apei din bazin nu este pretențioasă din punct de vedere tehnic: temperatura apei rareori depășește 23-26″C, iar micile deferențe de temperatură pot fi percepute diferit de fiecare în parte. Pe de alta parte, atunci când vremea este urâta, nu scade numai temperatura apei, ci și numărul celor care merg la bazin.
Creșterea temperaturii apei de la 0 la 10°C se poate obține cu colectori montați in cel mai simplu mod posibil: în general se montează așa numiții „absorbanți” care constau din furtune de culoare neagră, așezate paralel, din saltele sintetice sau din gumă și din canale pentru apă. Se montează pe acoperiș orientate spre sud, la nivel orizontal sau puțin înclinate. Nu este necesară o izolare suplimentară cu sticlă sau folie, întrucât orice corp de culoare neagră se încălzește dacă este soare, cantitatea de căldură astfel obținută fiind suficientă pentru scopurile menționate.
Rezervorul de, căldură în cazul de față este însăși apa din bazinul de înot. Capacitatea de înmagazinare pe care o are cantitatea mare de apă presupune că temperatura apei pe timp de noapte și în zilele neînsorite nu scade semnificativ. Dacă bazinul se acoperă pe timp de noapte, atunci pierderile de căldură de la suprafață pot fi chiar și mai mici. Întrucât colectorul nu este funcțional decât în semestrul de vară, iar în această perioadă înghețul nu intră în discuție, colectorul se poate „răci” direct cu apa din bazin, astfel încât instalația să fie și mai ușor de utilizat.
Un m2 din suprafața bazinului necesită intre 0,5 și 0,8 m2 suprafață de colector. Apa trebuie să treacă prin colector în mod regulat și destul de puternic (acest lucru se poate realiza cu ajutorul unei pompe de filtrare deja existentă sau cu o pompă de recirculare separată), astfel încât, atunci când soarele strălucește, să se poată obține o temperatură de 8°C în interiorul colectorului. În aceste condiții, colectorii bazinelor de înot au un câștig energetic anual de 200 — 300 kWh/m2 pe suprafața absorbantă. Raportat la radiația anuală de aprox. 1.000 kWh/m2 se folosește așadar un procent cuprins între 20 — 30% din energia solară. Instalația solară poluează mediul înconjurător în fiecare sezon cu cca. 70 kg de emisii de CO2 (gaze de seră) pe m2 din suprafața colectorului.
Costurile instalațiilor variază în funcție de dimensiuni între 60 și 120 €/m2 pentru suprafața absorbantă (se face referire aici la costurile întregului sistem, inclusiv instalație), astfel încât rezultă costuri specifice de aproximativ 2 până la 4 ct/kWh. In comparație cu sistemele convenționale de calcul al energiei (cca. 6 —8 ct/kWh), instalațiile solare sunt, din acest punct de vedere, într-adevăr rentabile.